Încetinirea industrială generată de pandemie nu a redus nivelurile record de gaze cu efect de seră care cresc temperaturile și determină fenomene meteorologice extreme, topirea gheții sau creșterea nivelului mărilor și oceanelor potrivit Organizației Meteorologice Mondiale (OMM). Nivelurile de dioxid de carbon au cunoscut un alt impuls de creștere în 2019, iar media anuală globală a depășit semnificativ pragul de 410 ppm, iar creșterea a continuat și în anul 2020.
Dioxidul de carbon este cel mai important gaz cu efect de seră de lungă durată din atmosferă legat de activitățile umane, contribuind cu aproximativ două treimi din forțarea radiativă. Nivelul anual mediu de dioxid de carbon la nivel global a fost de aproximativ 410,5 părți pe milion (ppm) în 2019, în creștere de la 407,9 părți ppm în 2018, după ce a depășit cele 400 de părți pe milion de referință în 2015. Creșterea CO 2 din 2018 până în 2019 a fost mai mare decât cea observată din 2017 până în 2018 și, de asemenea, mai mare decât media din ultimul deceniu.
Emisiile provenite din arderea combustibililor fosili, producția de ciment, defrișări și alte schimbări de utilizare a terenului au stat la baza creşterii nivelului de CO2 în 2019. În ultimul deceniu, aproximativ 44% din CO2 a rămas în atmosferă, în timp ce 23% a fost absorbit de ocean și 29% de uscat.
Buletinul privind gazele cu efect de seră se bazează pe cifrele medii globale pentru 2019. Stațiile individuale au arătat că tendința ascendentă continuă în 2020. Concentrațiile medii lunare de CO 2 la stația de referință din Mauna Loa, Hawaii, au fost de 411,29 ppm în septembrie 2020, de la 408,54 ppm în septembrie 2019. La Cape Grim din Tasmania (Australia), cifrele respective au fost de 410,8 ppm în septembrie 2020, în creștere de la 408,58 ppm în 2019.
Metanul, un puternic gaz cu efect de seră care rămâne în atmosferă mai puțin de un deceniu, a reprezentat o creştere de 260% comparativ cu nivelurile preindustriale. Creșterea din 2018 în 2019 a fost ușor mai mică decât cea observată din 2017 în 2018, dar totuși mai mare decât media din ultimul deceniu.
Metanul contribuie cu aproximativ 16% din forțarea radiativă a gazelor cu efect de seră de lungă durată. Aproximativ 40% din metan este emis în atmosferă de surse naturale (de exemplu, zone umede și termite), iar aproximativ 60% provine din surse antropice (de exemplu, rumegătoare, agricultura orezului, exploatarea combustibililor fosili, depozitele de deșeuri și arderea biomasei).
Oxidul de azot , care este atât un gaz cu efect de seră, cât și o substanță chimică care diminuează ozonul, a atins 332,0 părți pe miliard în 2019, sau cu 123% peste nivelurile pre-industriale. Creșterea din 2018 în 2019 a fost, de asemenea, mai mică decât cea observată din 2017 în 2018 și practic egală cu rata medie de creștere din ultimii 10 ani.
Niveluri ridicate NO2 detectate în intervalul octombrie – noiembrie 2020 – copernicus.eu
