În actualitate avem în această perioadă fenomenele de inversiune termică, ceaţă, nori joşi stratiformi din apropierea suprafeţei terestre.

Ce este inversiunea termică?
În mod normal, temperatura aerului în straturile joase ale atmosferei terestre (troposfera) are un raport invers proporţional faţă de altitudine. Cu alte cuvinte, cu cât urcăm la cote mai inalte, cu atat este mai frig.

Deseori se constată că temperatura aerului este mai scăzută în apropierea solului decât la înălţimi mai mari. Această situaţie atmosferică, aparent, contrazice teoria potrivit căreia temperatura scade odată cu creşterea înalţimii.

Astăzi voi vorbi tocmai despre inversiunile termice, despre cele de radiaţie nocturnă. Acestea se formează în urma răcirii suprafeţei terestre şi a stratului de aer din vecinatatea solului. Efectul acestei răciri se simte la înălţimi de la 10-15 m până la 200-300 metri.

Diferenţa de temperatură dintre aerul de la sol si cel din altitudine poate ajunge si la 10…15 grade. Răcirea nocturnă este cu atât mai mare cu cât noaptea este mai lungă, cantitatea de vapori de apă din aer este mai mică şi atmosfera mai transparent, mai curata.

După răsăritul soarelui, suprafaţa terestră începe să se încălzească şi inversiunea termică de radiaţie poate să dispară.

Potrivit gradientului termic vertical (variaţia termică în funcţie de cota), temperatura scade cu aproximativ 6,5 grade Celsius la fiecare 1.000 metri. Pentru a corespunde normelor, gradientul termic trebuie sa fie negativ.

Uneori, in conditii meteo particulare, atmosfera terestra este caracterizată de un gradient termic vertical inversat, adica pozitiv. În meteorologie, pentru descrierea unei imprejurări similare, se foloseste termenul de inversiune termică.

Cum se explica fenomenul?
Temperaturile înregistrate în regiunile de deal şi de munte sunt cu mult mai ridicate faţă de cele atinse la câmpie. La Bâlea Lac spre exemplu, la staţia meteo amplasată la 2034 metri altitudine în această dimineață se înregistrau 1,7 grade, în timp ce la Zimnicea erau -0,2 grade (12 noiembrie 2020).

Sinaia Cota 2000

Plafonul de nori joşi, ceaţa formată în apropierea suprafeţei terestre
Norii se formează în urma ridicării aerului de la suprafaţa pământului. În timpul acestei ridicări, aerul se răceşte prin destindere adiabatică. Adică îşi măreşte volumul din cauză că presiunea sa scade rapid, pe măsură ce se înalţă şi, ca urmare, devine mai rece.

În urma răcirii, dacă aerul are un conţinut bogat de umezeală, se ajunge la saturaţie. Vaporii se condenseazã, formând picături fine de apă, adică norii. În zonele cu relief accidentat, ridicarea aerului este forţată suplimentar de pantele reliefului.

Ceaţa încetineşte creşterea temperaturii
Formată de dimineaţă sau chiar din timpul nopţii, ceaţa poate persista până spre amiază. Ca urmare şi temperaturile vor rămâne blocate la valori scăzute pe tot parcursul zilei. Ceaţa de radiaţie, pentru că despre ea este vorba, se formează în urma răcirii aerului din preajma solului pe timpul nopţii. În cazul în care umiditatea din aer este suficientă ca să se ajungă la saturaţie, vaporii se condensează şi picăturile fine de apă formate rămân suspendate în atmosferă.

Ceaţa reduce vizibilitatea sub un km şi împiedică radiaţia solară să ajungă la suprafaţa pământului. Dacă bate vântul oricât de uşor, ceaţa se ridică mai repede sau poate chiar nu se formează.