Canicula reprezintă un fenomen meteorologic sever, caracterizat printr-o căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară, arșiță, zăpușeală, năduf.

Datorită carateristicilor climaterice specifice fiecărei regiuni geografice, este imposibil de formulat o definiție universal valabilă a caniculei.

Pentru spaţiul geografic al României, vremea este caracterizată ca fiind caniculară atunci când temperaturile maxime ating sau depășesc 35°C în cursul zilei. În acest interval şi nopţile pot deveni tropicale, când temperaturile minime nu coboară mai jos de 20 de grade.

Conform Administratiei Naţionale de Meteorologie, valurile de căldură se încadrează în categoria riscurilor atmosferice care afectează tot mai frecvent activitatea socio-economică, având adesea grave repercusiuni asupra omului și mediului înconjurător.

În contextul modificărilor climatice, studiul valurilor de căldură prezintă un interes din ce în ce mai pronunțat, România fiind în mod deosebit predispusă la un astfel de risc, atât datorită poziţiei sale geografice, cât şi particularităţilor de relief, ce îi conferă un statut cu totul aparte în raport cu manifestările de vreme.

O metodă de a defini valurile de căldură este cea bazată pe stabilirea unor praguri specifice derivate din analiza persistenţei şi frecvenţei de apariție a acestora. Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) a propus definirea valurilor de căldură ca fiind perioadele în care “temperatura maximă depăşeşte cu 5°C, timp de 5 zile consecutiv, media multianuală a perioadei, raportată la intervalul 1961-1990”.

Pornind de la această definiţie, în 2002, aşa-numitul indice al duratei valului de căldură a fost definit ca fiind numărul maxim de zile consecutive (mai mult de 5 zile) în decursul cărora maximele termice depăşesc cu cel puţin 5°C media intervalului de referinţă 1961-1990.

Astfel, înregistrarea în zone cu un climat mai rece, pe parcursul a mai multor zile, a unor temperaturi care nu se încadrează în regimul termic normal al regiunii şi al perioadei, dar pe care locuitori din zonele calde le-ar considera normale, poate fi interpretată ca o manifestare a unui val de căldură.

În Olanda, Belgia sau Luxemburg, un val de căldură este definit ca fiind o perioadă de cel puţin 5 zile consecutive în care temperaturile maxime depăşesc 25°C, în timp ce în Danemarca, pentru a vorbi despre un val de căldură, trebuie ca media maximelor timp de 3 zile consecutiv să depăşească 28°C în peste jumătate de ţară. Ori, în ţara noastră, pragul de 25°C abia reprezintă pragul termic normal al unei zile de vară. Administratia Naţionale de Meteorologie

Cel mai recent val de caniculă pentru vestul Europei s-a desfăşurat în jurul datei de 28 iunie 2019. Atunci a fost doborât recordul absolut de temperatură în Franța. În localitatea Gallargues-le-Monteux s-au înregistrat 45,9°C. Și în zona Villevieille a fost atinsă o valoare de 45,4°C, la umbră. Sunt mai multe localități din sudul Franței,  care si-au depăşit recordurile zilnice şi locale. Precedentul record era din anul 2003, când pe 12 august s-au atins 44.1°C. Recodurişe au fost depăşite şi în Belgia, Olanda, Germania.

Recorduri – Franta | 28 iunie 2019 

Recorduri – Franta | 28 iunie 2019 

Administratia Naţionale de Meteorologie
Valurile de căldură apar ca urmare a advecţiilor puternice de aer tropical ce determină abateri pozitive mari ale temperaturii aerului faţă de normele climatologice, iar uneori chiar stabilirea de noi recorduri termice. Grosimea stratului de aer (exprimată în dmgp) dintre nivelurile de 1000 și 500 hPa reprezintă un bun indicator al intensității acestor advecții.

În sezonul cald al anului 2007, România s-a confruntat cu mai multe valuri de căldură, două dintre acestea având o amploare deosebită.

Cel mai sever val de căldură al anului 2007 a fost cel din perioada 15-25 iulie, când dorsala anticiclonului nord-african a dominat zile în şir peste sudul şi sud-estul continentului.

Temperaturile maxime înregistrate în data de 24 iulie la staţiile Calafat (44,3°C), Bechet (44,2°C), Moldova Nouă şi Băileşti (44,0°C), reprezintă valori termice mai ridicate decât anteriorul record absolut al lunii iulie, care a fost de 43,5°C şi fusese înregistrat la Giurgiu în data de 5 iulie 2000.

Sursa foto: Administratia Naţionale de Meteorologie

În Bucureşti, în aceeaşi zi de 24 iulie 2007, au fost 41,6°C la staţia Filaret (după ce, cu o zi înainte, pe 23 iulie, se înregistraseră 41,8°C) și 40,6°C la stația Bucureşti Băneasa, valori reprezentând noi recorduri ale zilei, iar la stația București Afumați au fost 41,1°C, un nou record lunar al stației.

În data de 10 august 1951, în localitatea Ion Sion (jud. Braila) s-a înregistrat temperatura maximă absolută din ţara noastră (44.5°C ). În aceeasi zi, în alte două localitati din
Bărăgan (Amara si I.C.Frimu) valorile termice au fost destul de apropiate (44°C ).

Sursa: Centrul National de Prognoza Meteorologică, Bucuresti